Ceea ce mi-a placut cel mai mult este modul in care lodonezii au imbratisat initiativa (din cate am inteles nici macar nu stiau ce se intampla). Sa fii deschis, sa incepi sa canti, sa te prostesti pe alocuri fara sa ai retineri gen "oare daca fac chestia asta, ce va zice x-lescu", sa traiesti momentul fara sa te simti penibil si ridiculizat de cei de langa tine, sa fi vesel, sa mergi pe strada cu zambetul pe buze - putem face si noi chestia asta, pentru ca 100% fiecare din noi are un lucru pentru care poate fi recunoscator in fiecare moment al zilei.
Imaginile spun tot....si timpul a stat in loc ;-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu